Link-informaţii urgente
Centrul ARTEMIS: 598 155

Poliţie: 955 sau 432 872
Salvarea: 961
Urgenţã: 594 771
Institutul de Medicinã Legalã: 596 882
În situaţiile critice, de ameninţare cu sau folosire a violenţei asupra Dvs.,

Solicitaţi:
• dispeceratul central 955/432 872
• agenţile de ordine din sector

Violenţã domesticã
Dacã aţi fost agresatã fizic, este important sã ştiţi cã:

• dovedirea faptelor de agresiune se face cu certificatul medico-legal de constatare eliberat de Institutul de medicinã legalã şi/sau cu martori
  
• puteţi introduce plîngere prealabilã fie la Judecãtorie, fie la Parchet, fie la Poliţie. Pentru a-şi produce efectele, plîngerea prealabilã trebuie introdusã în termen de 2 luni de la data sãvîrşirii faptei sau de la data cînd este cunoscut agresorul
  
• puteţi sã introduceţi acţiune de divorţ. Totodatã puteţi cere o ordonanţã preşedinţialã care sã aibã ca rezultat evacuarea temporarã (de exemplu, pînã la pronunţarea divorţului) a agresorului din locuinţa familialã
  Aceste soluţii vã stau la dispoziţie, indiferent dacã le utilizaţi pe toate ori doar una/unele dintre ele.
  
• România, poliţia este instituţia specializatã care are atribuţii privind apãrarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale persoanelor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii.
  Poliţistul are obligaţia de a interveni faţã de orice persoanã, uneori chiar în forţã, atunci când sunt puse în pericol drepturile şi libertãţile persoanei, ordinea şi liniştea publicã.

În ţara noastrã, legea nu face distincţie în sancţionarea actelor de agresiune (loviri, vãtãmãri corporale, omor sau tentativã de omor, etc.) în funcţie de relaţia dintre victimã şi agresor; poliţia intervine numai dacã este absolut necesar, în caz de încãlcare a ordinii şi liniştii publice, pentru restabilirea ordinii, asigurarea securitãţii persoanelor, prevenirea agravãrii situaţiei, aplanarea conflictelor.

CE E NEVOIE SÃ RELATAţI POLIţIEI?

• descrieţi starea de fapt pentru care aţi solicitat sprijin/protecţie


• depuneţi reclamaţie scrisã agentului constatator, deoarece numai în baza acesteia se pot lua mãsuri legale


• indicaţi persoane care pot depune mãrturie, pãstraţi probele

Dacã aţi fost victima violenţei sexuale

• mergeţi într-un loc unde te simţi în siguranţã


• cãutãţi o persoanã în care ai încredere şi te poate susţine emoţional


• sã nu te sperii dacã revenirea dureazã, agresiunea sexualã este un şoc puternic


• nu vã lãsaţi forţat/ã sã vorbeţi despre cele întâmplate, vorbeţi atunci cînd vã simţi pregãtit/ã şi cu persoane în care aveţi încredere


• solicitaţi consiliere psihologicã şi juridicã


• solicitaţi examinare medicalã – pentru înregistrarea şi îngrijirea rãnilor, pentru depistarea şi tratamentul bolilor cu transmitere sexualã şi pentru contracepţia de urgenţã

Luaţi în considerare acţiunea juridicã ...

...nu vã spãlaţi. Dovezi importante ale agresiunii rãmân pe corp şi pe haine. Nu mâncaţi, nu beţi nimic, nu fumaţi, nu vã pieptãnaţi pãrul, amânaţi duşul, urinatul sau defecatul – pânã dupã controlul medical de urgenţã. Dacã aţi fãcut deja o parte din toate acestea, apelaţi totuşi la îngrijirea medicalã. Nu vã schimbaţi hainele înainte, luaţi cu dvs cele necesare pentru a vã schimba dupã vizita medicalã la urgenţã.

...dacã credeţi cã vi s-a pus drog în bãuturã, colectaţi urina într-un borcan curat şi luaţi-l cu dvs la spital. Relataţi personalului medical eventualele simptome pentru ca ei sã poatã recolta probe.

...aveţi posibilitatea sã raportezi agresiunea la poliţie şi sã beneficiezi de examinare medico-legalã gratuitã.

….În cazul în care nu aţi raportat agresiunea la poliţie, va trebui sã plãtiţi certificatul medico-legal. Dovedirea faptelor de agresiune se face cu certificatul medico-legal de constatare eliberat de Institutul de Medicinã Legalã şi/sau cu martori.

Dacã cunoaşteţi pe cineva care a fost victima violenţei sexuale

…rãmâneţi calm(ã). Acesta este lucrul cel mai bun pe care puteţi sã-l faceţi pentru ea.

…ajutaţi-o sã fie în siguranţã cât de repede se poate, fãrã sã vã expuneţi la pericol.

…încearcaţi s-o liniştiti. Ei îi este fricã de reacţia celorlalţi, şi e posibil sã se autoblameze pentru cele întâmplate.

…încurajaţi-o sã cearã asistenţã medicalã, chiar dacã nu sunt semne vizibile.

…acceptaţi ezitarea legatã de reclamaţia penalã. Este o decizie grea, de regulã victima se poate gândi la ea abia dupã ce iese din starea de şoc.

…credeţi ce spune persoana despre cele întâmplate, fãrã s-o judecaţi. Gândiţi-vã cã a trecut prin una din cele mai groaznice experienţe şi a supravieţuit.

…repetaţi-i cã nu este vina ei ceea ce s-a întâmplat. Responsabilitatea este numai a celui care agreseazã.

Abuz sexual asupra copiilor

Chiar dacã vi se pare dificil de crezut ceea ce relateazã copilul, asiguraţi-l cã vã bucuraţi cã a avut încredere în dvs. Copiii rareori inventeazã poveşti despre un abuz sexual şi chiar dacã au nãscocit incidentul, aceasta indicã o problemã serioasã.

Nu trebuie sã diagnosticaţi abuzul ci doar sã înregistraţi propriile dvs. observaţii sau relatarea lui de cãtre copil cu cea mai mare precizie. În acest fel faceţi o referire, nu o investigaţie.

Nu-l forţaţi sã vorbeascã sau sã tacã despre abuz. Lãsaţi-l sã vã dezvãluie întâmplãrile în ritmul lui.

Rãmâneţi calm(ã) şi reamintiţi-vã cã reacţia dvs. este importantã pentru copil. Strãduiţi-vã sã evitaţi panica şi nu vã înfuriaţi. Gândiţi-vã cum se simte copilul.

Spuneţi copilului cã nu este vinovat pentru abuz. Indiferent de circumstanţele în care a avut loc abuzul, asiguraţi-l pe copil cã nu este vinovat pentru ceea ce i s-a întâmplat şi cã a fãcut foarte bine cã v-a dezvãluit . Asiguraţi-l cã nu i se va întâmpla nimic rãu pentru cã a povestit.

Asiguraţi copilul cã veţi face totul ce vã stã în putinţã pentru a-l proteja. Spuneţi-i cã ştiţi cât de greu i-a fost sã relateze abuzul şi cã vã veţi strãdui din toate puterile ca asta sã înceteze. Nu faceţi promisiuni pe care nu puteţi sã le îndepliniţi.

Cãutaţi o persoanã de încredere din anturajul copilului

Contactaţi imediat Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului, un centru de consiliere sau poliţia. Asistaţi copilul atât cât puteţi şi cum puteţi pânã când intraţi în contact cu cineva care vã poate oferi sprijinul şi informaţiile de care aveţi nevoie pentru a decide ce sã faceţi mai departe.

Asiguraţi-l pe copil cã sunteţi disponibil(ã) pentru a-l asculta;

Este important sã nu confruntaţi abuzatorul în prezenţa copilului. Presiunea asupra copilului ce se creeazã, este o traumã în plus.

Evitaţi contactul fizic cu copilul, chiar dacã credeţi cã o mângâiere sau îmbrãţişare l-ar calma şi, într-o altã situaţie, ar însemna acceptare şi siguranţã- pentru el poate sã fie un nou semnal de abuz.